ghibelin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În
sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din
it. ghibellino. Cf. fr. gibelin.ghibelin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghibelín s. m.,
pl. ghibelíni