ghiaur - explicat in DEX

ghiaur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur.

ghiaur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghiaúr (ghiaúri), s. m. – Creștin, necredincios (din punctul de vedere al musulmanilor). – Megl. căur. Tc. caur (Șeineanu, II, 180; Iogu, GS, IV, 384), din per. gebr „păgîn”, cf. fr. guèbre, cf. și ngr. γϰιαούρ(ις), bg. giavurin. Megl. de la var. tc. kraur. Cf. la Cervantes, Comedias y entremeses, II, 95, caur „creștin”.

ghiaur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri

ghiaur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghiaur a. și m. 1. necredincios, nume batjocoritor ce Turcii dau creștinilor: să ’nfrunte ’n ziuă ghiaurele oștiri BOL. ghiaur vechiu, ghiaur hain ! POP. [Turc. GHIAUR].