ghemotoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHEMOTÓC, ghemotoace, s. n. Obiect (flexibil, maleabil) mototolit în formă de ghem
1 (
1); cocoloș. [
Var.:
gheomotóc s. n.] – De la
ghem1.ghemotoc (Dicționaru limbii românești, 1939)ghemotóc, V.
glomotoc.ghemotoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghemotóc s. n.,
pl. ghemotoáce