ghemui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV.
1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem
1 (
1), a se înghemui.
2. Refl. și
tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. –
Ghem1 +
suf. -ui.ghemui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghemuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ghemuiésc, imperf. 3
sg. ghemuiá; conj. prez. 3
să ghemuiáscăghemuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghemuì v.
1. a (se) face ghem;
sub cal se ghemuește AL;
2. a strânge tare mâinile, picioarele, capul, încât să pară un ghem.