geotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor.
2. Adj. Referitor la geotehnică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géotechnique.