geotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor.
2. Adj. Referitor la geotehnică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géotechnique.geotehnic (Dicționar de neologisme, 1986)GEOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la geotehnică. [< fr.
géotechnique].
geotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOTÉHNIC, -Ă I adj. referitor la geotehnică. II. s. f. știință aplicată care studiază caracteristicile chimice, fizice și mecanice ale terenurilor, precum și comportarea lor sub acțiunea construcțiilor. (< fr.
géotechnique)
geotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, adj. 2. Referitor la geotehnică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géotechnique.geotehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*geotéhnic (ge-o-) adj. m.,
pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice