geotectonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică.
2. Adj. Care aparține geotectonicii (
1), privitor la geotectonică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.geotectonic (Dicționar de neologisme, 1986)GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ.
geotektonisch].
geotectonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOTECTÓNIC, -Ă I adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarței terestre. (< germ.
geotektonisch, /II/ germ.
Geotektonik, rus.
gheotektonika)
geotectonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, adj. 2. Care aparține geotectonicii (
1), privitor la geotectonică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.geotectonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geotectónic (ge-o-) adj. m.,
pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice