geotermie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOTERMÍE s. f. Căldura internă a Pământului. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géothermie.geotermie (Dicționar de neologisme, 1986)GEOTERMÍE s.f. 1. Căldura internă a Pământului.
2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen.
-iei. / < fr.
géothermie, cf. gr.
ge – pământ,
therme – căldură].
geotermie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOTERMÍE s. f. 1. căldură internă a Pământului. 2. parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. (< fr.
géothermie)
geotermie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GEOTERMÍE (‹
fr. {i}; {s}
geo- +
gr. thermos „cald”)
s. f. 1. Căldură internă a Pământului.
2. Disciplină a geofizici care studiază regimul termic al Pământului și dependența acestuia de structura, compoziția și diferitele procese geologice din scoarța terestră.
geotermie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geotermíe (ge-o-) s. f.,
art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei