gentilețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din
it. gentilezza.gentilețe (Dicționar de neologisme, 1986)GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it.
gentilezza, fr.
gentillesse].
gentilețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it.
gentilezza)
gentilețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gentiléțe s. f.,
art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței