geamăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Care a fost născut odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. ♦ (
Pop.; substantivat,
m. pl. art.) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două.
2. (
Anat.; în sintagma)
Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [
Var.: (rar)
gémen, -ă adj.] –
Lat. geminus.geamăn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)geamắn (geámănă), adj. – Care a fost născut odată cu altă ființă de către aceeași mamă. –
Mr. geamin. Lat. gĕmĭnus (Pușcariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723; DAR),
cf. it. gemino, fr. (
jumeau),
sp. (
gemelo),
port. gémeo. Uz general (ALR, II, 210). –
Der. gemănar, s. m. (geamăn);
gemănare, s. f. (furcuță; la car, furculiță: răspîntie;
înv., deget copitat);
gemănăriță, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea);
îngemăna, vb. (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni și direct din
lat. ingĕmĭnāre „a repeta” (Pușcariu 849; Candrea-Dens., 725; DAR);
gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens., 724; der din
lat. gĕmĭnāre; înge(mă)nat, adj. (cuplat; bifurcat; crăpat);
îngemănărat, adj. (bifurcat), încrucișare a lui
îngemănat cu
gemănare; gearmăn (
var. ghermăn),
s. n. (
Trans., cumpăna puțului).
geamăn (Dicționaru limbii românești, 1939)geámăn, -ănă adj., pl.
gemenĭ, gemene (lat.
géminus, it.
gemino, pg.
gémeo; dim.
gemellus, fr.
jumeau, sp.
gemelo). Născut împreună cu altu (vorbind de frațĭ):
surorĭ gemene. Crescut la un loc:
prune gemene. S. m. pl. O constelațiune (Cástor și Polúce). Un semn al zodiaculuĭ (luna Maĭ). – Și
de gemene: aceștĭ copiĭ îs de gemene (Cp. cu
seamăn 1).
geamăn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geámăn adj. m.,
pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémenegeamăn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geamăn a. și m., pl.
gemeni: 1. doi copii născuți deodată dintr’aceeaș mamă;
2. constelațiune și unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. GEMINUS]. ║ a.
doi spectri gemeni mânați de o
vijelie AL.