geamăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Care a fost născut odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. ♦ (
Pop.; substantivat,
m. pl. art.) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două.
2. (
Anat.; în sintagma)
Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [
Var.: (rar)
gémen, -ă adj.] –
Lat. geminus.