gealat - explicat in DEX

gealat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

gealat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gealát (gealáți), s. m. – 1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.

gealat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gealat, gealați s. m. 1. (înv.) călău, gâde 2. (peior.) om voinic și violent; bătăuș

gealat (Dicționaru limbii românești, 1939)
gealát, V. gelat.

gealat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți

gealat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gealat m. 1. calău (Mold. gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.; 2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].