geamàla (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geamàla f.
1. mască colosală ce se arăta pe uliți și prin bâlciuri la vremea Moșilor:
Geamala, introdusă în timpul lui Caragea-Vodă, era paiața publicului și spaima copiilor; 2. Mold. uriaș, pocitanie. [Turc. DJEMAL (OYUNU), joc de străvestire sau de imitare a figurilor omenești].