geamlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEAMLÂC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din
tc. camlic.geamlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geamlấc (geam-) s. n.,
pl. geamlấcurigeamlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geamlâc n.
1. geamurile unei case;
2. galerie cu geamuri. [Turc. DJAMLYK].