geamlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEAMLÂC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din
tc. camlic.