geamgiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din
tc. camci.geamgiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geamgíu s. m.,
art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)geamgiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geamgiu m. cel ce vinde sau pune geamuri. [Turc. DJAMDJY].
geamgiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)geamgíŭ m. (turc.
ğamğy). Care vinde saŭ pune geamurĭ. – În nord
steclar.