geamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEAMÍE, geamii, s. f. Construcție destinată celebrării cultului la musulmani, de obicei mai mare decât moscheea. – Din
tc. cămi.geamie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)geamíe (geamíi), s. f. – Moschee. –
Mr. gimie, megl. geamiiă. Tc. cami (Roesler 619; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 655, Ronzevalle 69),
cf. ngr. τζαμί,
alb. ğami, bg. džamija, sb. ğamija, sp. gima (Eguilaz 113).
geamie (Dicționaru limbii românești, 1939)geamíe (
ea dift.) f. (turc. [d. ar.]
ğamy, loc de adunare, moscheĭe). Moscheĭe, biserică musulmană. V.
mecet.geamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geamíe (gea-) s. f.,
art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíilegeamie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geamie f. templu mahomedan mai mare decât moscheea:
copiii lui Mahomed în naltele geamii AL. [Turc. DJAMI].