geamantan - explicat in DEX

geamantan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GEAMANTÁN, geamantane, s. n. Cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. [Var.: (reg.) geamandán s. n.] – Din tc. camadan, ngr. tzamandáni.

geamantan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
geamantán (geamantáne), s. n. – Valiză. – Var. ge(a)mandan. Tc. camadań (Meyer 79; Șeineanu, II, 186; Roesler 610; Lokotsch 652), în parte prin intermediul ngr. τζαμαντάνι, cf. alb. ğamandan, rus. čemodan.

geamantan (Dicționaru limbii românești, 1939)
geamantán n., pl. e (turc. ğamadan, ğamedan, d. pers. ğamedan [d. ğame, haĭnă, și dan, purtător]; ngr. dzamantani [de unde și rom. -antan îld. -atan], bg. sîrb. ğamadan, rus. čemodán. V. ghĭozdan). Vest. Geantă maĭ mare care se poartă c´o singură mînă în călătorie. – În est gemandan. V. cufăr.

geamantan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
geamantán s. n., pl. geamantáne

geamantan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
geamantan n. sac de piele în care se pun lucruri de drum (în Mold. vorba sună geamandan): slugi ies din casă purtând geamandanuri, cutii AL. [Turc. DJAMADAN (din DJAMÈ, haine, și DAN, conținând)].