fungă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÚNGĂ, fungi, s. f. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele. –
Cf. it. fionco.fungă (Dicționar de neologisme, 1986)FÚNGĂ s.f. (
Mar.) Parâmă, frânghie pentru ridicarea velei la catarg. [Cf. it.
fionco].
fungă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÚNGĂ s. f. parâmă pentru ridicarea velei la catarg. (după it.
fionco)
fungă (Dicționaru limbii românești, 1939)fúngă, V.
fundă.fungă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fúngă (parâmă)
s. f.,
g.-d. art. fúngii; pl. fungi