funest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNÉST, -Ă, funești, -ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte; fatal. ♦ Trist, funebru, sinistru. – Din
fr. funeste, lat. funestus, it. funesto.funest (Dicționar de neologisme, 1986)FUNÉST, -Ă adj. Care poartă nenoroc, care aduce nenorocire, moarte. ♦ Trist, funebru, sinistru. [< fr.
funeste, it.
funesto, cf. lat.
funestus].
funest (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNÉST, -Ă adj. care aduce nenorocire, moarte. ◊ trist, funebru, sinistru. (< fr.
funeste, lat.
funestus, it.
funesto)
funest (Dicționaru limbii românești, 1939)*funést, -ă adj. (lat.
funestus). Nenorocit, care aduce o mare nenorocire, moarte ș. a.:
războĭ funest. Adv. În mod funest:
războĭu s´a sfîrșit funest.funest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)funést adj. m.,
pl. funéști; f. funéstă, pl. funéstefunest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)funest a.
1. care aduce nenorociri:
moarte funestă; 2. dureros, mâhnicios:
știre funestă.