fungibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNGÍBIL, -Ă, fungibili, -e, adj. (
Jur.; despre lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate, în cazul cînd formează obiectul unei obligații. – Din
fr. fongible, lat. fungibilis.fungibil (Dicționar de neologisme, 1986)FUNGÍBIL, -Ă adj. (
Jur.; despre lucruri) Care se consumă prin întrebuințare și nu poate fi restituit în natură. [< lat.
fungibilis, cf. fr.
fongible].
fungibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNGIBIL, -Ă adj. (jur.; despre lucruri) care poate fi înlocuit, în cazul unei obligații, cu altul de aceeași natură. (< fr.
fongible, lat.
fungibilis)
fungibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*fungíbil, -ă adj. (lat.
fungibilis, V.
funcțiune).
Jur. Care se consumă pin [!] întrebuințare și nu se poate restitui în natură, dar se poate înlocui pin alt-ceva:
lucrurĭ fungibile.fungibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fungíbil adj. m.,
pl. fungíbili; f. fungíbilă, pl. fungíbile