fungi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUNGI s. m. pl. (
Bot.; rar) Ciuperci. – Din
lat. fungi.fungi (Dicționar de neologisme, 1986)FUNGI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciupercă”, „referitor la (de) ciuperci”. [Var.
fongi-. / < fr.
fongi-, cf. lat.
fungus].
fungi (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNGI1-/FUNGO- elem. „ciuperci, fungi”. (< germ.
fungi-, fr.
fongi-, engl.
fungo-, cf.
lat. fungus)
fungi (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUNGI2 s. m. pl. ciuperci. (< lat.
fungi)
fungi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FUNGI (
cuv. lat. „ciuperci”)
s. m. pl. (
BOT.)
F. imperfecți = grupă mare de ciuperci la care se cunoaște numai faza asexuată (
Deuteromycetes). Unii provoacă boli la plante, animale și om (antracnoze, fuzarioze), alții trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor superioare.
fungi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fungi (ciuperci)
s. m. pl.