funebru - explicat in DEX

funebru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adj. De înmormântare. ◊ Marș funebru = melodie solemnă și tristă, compusă mai ales în ton minor, care se cântă de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. – Din fr. funèbre, lat. funebris.

funebru (Dicționar de neologisme, 1986)
FUNÉBRU, -Ă adj. De înmormântare. ◊ Marș funebru = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. [< fr. funèbre, it. funebre, cf. lat. funebris].

funebru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FUNÉBRU, -Ă adj. de înmormântare. ♦ marș ~ = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări. ◊ trist, jalnic; lugubru, sinistru. (< fr. funèbre, lat. funebris)

funebru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*funébru, -ă adj. (fr. funèbre, d. lat. fúnebris; d. funus, fúneris, înmormîntare; it. fúnebre). Relativ la înmormîntare: ceremonie funebră, discurs funebru. Fig. Trist, lugubru: imagine funebră.

funebru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
funébru (-ne-bru) adj. m., pl. funébri; f. funébră, pl. funébre

funebru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
funebru a. 1. ce ține de înmormântare: ceremonie funebră, onoruri funebre; 2. fig. care inspiră idei triste: cântec funebru.