fonie - explicat in DEX

fonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.

fonie (Dicționar de neologisme, 1986)
FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].

fonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FONÍE¹ s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie)

fonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-FONÍE² elem. fon²(o)-.

fonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
foníe (rar) s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei