foniatrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONIÁTRIE, s. f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [
Pr.:
-ni-a-] – Din
fr. phoniatrie.foniatrie (Dicționar de neologisme, 1986)FONIATRÍE s.f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pron.
-ni-a-, gen.
-iei. / < fr.
phoniatrie].
foniatrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONIATRÍE s. f. disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. (< fr.
phoniatrie)
foniatrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foniatríe (-ni-a-tri-) s. f.,
art. foniatría, g.-d. foniatríi, art. foniatríei