foniatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și
f. Specialist în foniatrie. [
Pr.:
-ni-a-]. – Din
fr. phoniatre.foniatru (Dicționar de neologisme, 1986)FONIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în foniatrie. [< fr.
phoniatre].
foniatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în foniatrie. (< fr.
phoniatre)
foniatru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foniátru (-ni-a-tru)
s. m.,
art. foniátrul; pl. foniátri, art. foniátrii