fondant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONDÁNT, -Ă, fondanți, -te, adj.,
subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor.
2. S. m. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii.
3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival)
Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din
fr. fondant.