foncieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONCIÉRĂ, fonciere s. f. (
Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole. [
Pr.:
-ci-e-] – Din
fr. foncière.foncieră (Dicționar de neologisme, 1986)FONCIÉRĂ s.f. (
Rar) Impozit funciar. [Pron.
-ci-e-. / < fr.
foncière].
foncieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr.
foncière)
foncieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonciéră (
înv.)
(-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. fonciérei; pl. fonciérefoncieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)foncieră f.
1 impozit fonciar.