fiziocratism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIZIOCRATÍSM s. n. Fiziocrație. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. physiocratisme.fiziocratism (Dicționar de neologisme, 1986)FIZIOCRATÍSM s.n. Doctrina fiziocraților; fiziocrație. [< fr.
physiocratisme].
fiziocratism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIZIOCRATÍSM s. n. fiziocrație. (< fr.
physiocratisme)
fiziocratism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FIZIOCRATÍSM (‹
fr.)
s. n. Doctrină economică clasică, apărută, în
sec. 18, în Franța, care critică mercantilismul și pune bazele analizei științifice a economiei capitaliste și a politicii economice liber-schimbiste. Reprezentanții
f., Fr. Quesnay, A.R.J. Turgot ș.a., transpun analiza plusvalorii în sfera producției, demonstrează caracterul echivalent al schimbului de mărfuri și bani, primit în proporții de masă, și analizează capitalul din punct de vedere al componentelor sare.