fiziocrat - explicat in DEX

fiziocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

fiziocrat (Dicționar de neologisme, 1986)
FIZIOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept al fiziocratismului. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiocrate, cf. gr. physis – natură, kratos – forță].

fiziocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIZIOCRÁT s. m. adept al fiziocrației. (< fr. physiocrate)

fiziocrat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fiziocrát, -ă s. (d. vgr. phýsis, natură, și krátos, putere). Filosof din școala luĭ Quesnay († 1774), care zicea că numaĭ pămîntu produce avere.

fiziocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți

fiziocrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fiziocrat m. economist care consideră solul ca unicul izvor al bogățiilor naționale.