fiong (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÓNG, fionguri, s. n. (
Înv. și
reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [
Var.:
fiónc s. n.] – Din
ngr. fiónkos, tc. fiyonga.fiong (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fióng,
fiónguri, s.n. (înv. și reg.)
1. fundă (făcută din panglici și ciucuri) purtată de femei ca podoabă pe cap.
2. plantă erbacee cu tulpini întinse pe pământ, cu flori albastre, roșii sau albe și cu frunze lucioase; saschia.
fiong (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fióng (fiónguri), s. n. –
1. Nod, laț de panglici. –
2. Saschiu (Vinca herbacea). –
Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din
it. fiocco „slab”.
fiong (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiong (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. fiónguri (fion-)fiong (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiong n. Mold. nod cu ciucuri:
cu fiong mare pe ureche AL. [It. FIOCCO, printr’un intermediar grec modern].