finougric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma)
Limbă fino-ugrică = (la
pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la
sg.) limbă aparținând acestei familii.
2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi.
Studii fino-ugrice. – După
fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.finougric (Marele dicționar de neologisme, 2000)FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ĕ = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr.
finno-ougrien, germ.
finnougrisch)
finougric (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FINO-ÚGRIC, -Ă (după
fr.,
germ.)
adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi).
2. Privitor la limbile fino-ugrice.