fiorin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIORÍN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [
Pr.:
fi-o-. –
Var.: (
înv.)
fiorínt s. m.] – Din
it. fiorino.fiorin (Dicționar de neologisme, 1986)FIORÍN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron.
fio-. / < it.
fiorino].
fiorin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fiorín (fioríni), s. m. – Nume dat unor monede de aur și argint. –
Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat și
var. înv. florin, s. m. (din
lat. florenus, sl. florinŭ) și
florint, s. m. (prin încrucișare cu
mag. forint, cf. sb. forint).
fiorin (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIORÍN s. n. florin. (< it.
fiorino)
fiorin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiorín (fio-)/florín2 (monedă veche)
s. m.,
pl. fioríni/florínifiorin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO].
fĭorin (Dicționaru limbii românești, 1939)*fĭorín, V.
florin.