fiord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf maritim îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [
Pr.:
fi-ord] – Din
fr. fjord.fiord (Dicționar de neologisme, 1986)FIÓRD s.n. Golf marin adânc și strâmt, cu maluri abrupte, care se întâlnește mai ales pe coasta de apus a Norvegiei. [Pron.
fi-ord. / < fr.
fiord, fjord, norv.
fjord].
fiord (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIÓRD s. n. golf maritim îngust și adânc, cu maluri abrupte. (< fr.
fiord)
fiord (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FIÓRD (‹
fr.,
germ.)
s. n. Golf marin adânc, strâmt, sinuos, cu țărmuri abrupte, format în urma pătrunderii apelor marine în văile glaciare după topirea ghețarilor. Sunt numeroase în Norvegia, Noua Zeelandă, Chile și Groelanda. Unul dintre cele mai mari este Sognefjord, de pe coasta de V a Norvegiei (lungime: 220 km; lățime: 6 km;
ad. max.: 1.308 m).
fiord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiórd (fi-ord) s. n.,
pl. fiórdurifiord (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiord n. golf îngust și adânc (în ghețarele Norvegiei).