favorabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva.
2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din
fr. favorable, lat. favorabilis.favorabil (Dicționar de neologisme, 1986)FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. Prielnic, propice, avantajos.
2. Binevoitor. [Cf. fr.
favorable, lat.
favorabilis].
favorabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. prielnic, avantajos. 2. binevoitor. (< fr.
favorable, lat.
favorabilis)
favorabil (Dicționaru limbii românești, 1939)favorábil, -ă adj. (
favorabilis). Avantajos, propice:
vînt favorabil. Indulgent, binevoitor:
primire favorabilă. Adv. În mod favorabil.
favorabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)favorábil adj. m.,
pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábilefavorabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)favorabil a. avantajos:
ocaziune favorabilă.favorabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva.
2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. — Din
fr. favorable, lat. favorabilis.