favoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊
Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊
Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [
Var.: (
înv.)
favór s. n.] – Din
fr. faveur.favoare (Dicționar de neologisme, 1986)FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron.
-voa-, gen.
-orii, var.
favor s.n. / cf. fr.
faveur, rus.
favori, it.
favore, lat.
favor].
favoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)favoáre (-óruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. –
Var. (
înv.)
favor. Fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul
rus. favor, ipoteză care nu este necesară. –
Der. favorabil, adj.;
favorit, adj.;
favorit, s. m. (barbă de o parte și de alta a obrazului; favorit);
favoriza, vb.;
favoritism, s. n., toate din
fr. Cf. defavoare, s. f.;
defavorabil, adj.favoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ în ~ a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr.
faveur, lat.
favor)
favoarefavoáre s.f. 1 Avantaj care se acordă cu preferință cuiva; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; privilegiu. ◊
Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra gratuit (sau cu reducere) la un spectacol. ◊ Expr.
În favoarea cuiva = în folosul, în profitul cuiva.
A apleca (sau
a înclina)
cântarul în favoarea cuiva v. cântar.
A intra în favorul cuiva v. intra.
A-și ridica glasul în favoarea cuiva (sau
a ceva) v. ridica.
2 (
la pl.) Semne de afecțiune pe care o femeie le dă unui bărbat. • pl.
-oruri. și (
înv.)
favór s.n./ <fr.
faveur, lat.
favor, -is, it.
favore. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
favoare (Dicționaru limbii românești, 1939)*favoáre f., pl.
orĭ (lat.
fávor, -óris, d.
favére, a fi binevoitor). Grație, bunăvoință, trecere:
a căuta favoarea celor marĭ, a fi în favoarea cuĭva, (saŭ
în favoare la cineva). Preferență [!], privilegiŭ:
a solicita o favoare. În favoarea cuĭva, în folosu luĭ.
Bilet de favoare, bilet gratuit. V.
favor.favoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)favoáre (-voa-) s. f.,
g.-d. art. favórii; pl. favórurifavoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)favoare f.
1. semn de bună voință, protecțiune specială:
a câștiga favoarea unui principe; 2. trecere, putere de care se bucură pe lângă cineva:
om în favoare.favoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊
Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊
Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [
Var.: (
înv.)
favór s. n.] — Din
fr. faveur.