favoritism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la
pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din
fr. favoritisme.favoritism (Dicționar de neologisme, 1986)FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr.
favoritisme].
favoritism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAVORITÍSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr.
favoritisme)
favoritism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)favoritísm s. n.,
pl. favoritísmefavoritism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)favoritism n. influența sau puterea favoriților.
favoritism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la
pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. — Din
fr. favoritisme.