favorit - explicat in DEX

favorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.

favorit (Dicționar de neologisme, 1986)
FAVORÍT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. și f. 1. Cel iubit cu predilecție de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte și de alta a feței. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

favorit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FAVORÍT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecție de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ◊ cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

favorit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*favorít, -ă adj. (fr. favori, favorite, d. it. favorito, -a part. d. favorire, a favoriza). Care place maĭ mult: carte favorită. Subst. Care se bucură de favoarea (protecțiunea) cuĭva: favoritu regeluĭ, al saloanelor. F. Amanta unuĭ suveran: doamna de Pompadour era favorita luĭ Ludovic al XV. F. pl. Barbă lăsată să crească numaĭ de-o parte și de alta a feței, ca la tigru.

favorit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
favorít¹ (preferat) adj. m., s. m., pl. favoríți; adj. f. favorítă, pl. favoríte

favorit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
favorít² (perciune) s. m., pl. favoríți

favorit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
favorit a. care place mai mult: autor favorit. ║ m. cel ce se bucură de favoarea cuiva: favoritul regelui.

favorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [PI. și: (III, n.) favorite] — Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.