fatuitate - explicat in DEX

fatuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis.

fatuitate (Dicționar de neologisme, 1986)
FATUITÁTE s.f. Îngâmfare, înfumurare. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. fatuité, lat. fatuitas – prostie].

fatuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FATUITÁTE s. f. îngâmfare, înfumurare. (< fr. fatuité, lat. fatuitas)

fatuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fatuitáte f. (lat. fatúitas, -átis, d. fatuus, prost obraznic). Prostie obraznică.

fatuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții

fatuitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fatuitate f. vorbire și purtare insipidă.

fatuitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] — Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis.