fățui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.);
p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦
Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție.
2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit.
3. Fig. (
Pop.) A pălmui pe cineva. –
Față +
suf. -ui.