fățuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂȚUIÁLĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire.
2. Fig. (
Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față).
3. (
Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [
Pr.:
-țu-ia-] –
Fățui +
suf. -eală.