fandoseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (
Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; mofturi, fasoane, sclifoseală, fasoleală, fandosire. –
Fandosi +
suf. -eală.fandoseală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fandoseală, fandoseli s. f. atitudine afectată / plină de pretenții
fandoseală (Dicționaru limbii românești, 1939)fandoseálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te fandosi.
fandoseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fandoseálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. fandosélii; pl. fandosélifandoseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fandoseală f.
1. înfumurare;
2. pl. nazuri, fasoane.
fandoseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (
Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. —
Fandosi +
suf. -eală.