fandosi - explicat in DEX

fandosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandázome (aor. fandásu).

fandosi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
fandosi, fandosesc v. r. a avea o comportare afectată /plină de pretenții

fandosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă

fandosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. — Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone).

fandosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de ! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios].