fandosire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FANDOSÍRE,fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi.
fandosire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FANDOSÍRE,fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. — V. fandosi.