fandare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de
a fanda și rezultatul ei. –
V. fanda.fandare (Dicționar de neologisme, 1986)FANDÁRE s.f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [<
fanda].
fandare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fandáre s. f.,
g.-d. art. fandắrii; pl. fandắrifandare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de
a fanda și rezultatul ei. —
V. fanda.