fairplay - explicat in DEX

fairplay (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

fairplay (Dicționar de neologisme, 1986)
FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-pléi. / < engl. fair-play].

fairplay (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FAIRPLAY [FÉR-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play)

fairplay (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

fairplay (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] — Cuv. engl.