falaitar - explicat in DEX

falaitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter.

falaitar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet.

falaĭtar (Dicționaru limbii românești, 1939)
falaĭtár m. (ung. fullajtár, d. germ. vor-reiter, care călărește înainte, de unde vine și rus. foréĭtor. V. falet, răĭtar). Vest. Vizitiŭ care, șezînd călare, mînă o trăsură cu patru caĭ înaintașĭ saŭ călăreț care merge înaintea unuĭ cortegiŭ.

falaitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári

falaitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falaitar m. călăreț ce preceda o trăsură domnească sau boierească: patru telegari cu falaitar CAR. [Ung. FELLAITÁR (din nemț. VORREITER].

falaitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. — Din rus. foreitor, germ. Vorreiter.