fad - explicat in DEX

fad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade.

fad (Dicționar de neologisme, 1986)
FAD, -Ă adj. 1. Fără gust, searbăd, insipid, nesărat. 2. (Fig.) Neexpresiv, plictisitor, anost. [Pl. fazi, fade. / < fr. fade].

fad (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FAD, -Ă adj. (despre mâncăruri) fără gust, searbăd, insipid. ◊ (fig.) neexpresiv, plictisitor, anost. (< fr. fade)

fad (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fad, -ă adj. (fr. fade, it. fado, d. lat. vápidus, răsuflat, stricat, care vine d. vápor, abur). Insipid, nesărat, fără gust: mîncare fadă. Fig. Frumuseță [!] fadă. Adv. În mod fad: a glumi fad.

fad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde

fad (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. — Din fr. fade.