făcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de
a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare.
2. (
Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva).
3. (
Pop.) Destin, soartă. –
V. face.