facultativ - explicat in DEX

facultativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif.

facultativ (Dicționar de neologisme, 1986)
FACULTATÍV, -Ă adj. Lăsat, făcut la alegerea, după voia, după bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif].

facultativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FACULTATÍV, -Ă adj. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif)

facultativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*facultatív. -ă adj. (d. facultate; fr. facultatif). Care e lăsat la voĭa ta să-l facĭ orĭ nu: muncă facultativă. Adv. În mod facultativ.

facultativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve

facultativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
facultativ a. care se poate face sau nu (în opozițiune cu obligatoriu).

facultativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. — Din fr. facultatif.